Am incercat pana acum si dialoguri non-verbale, acelea prin zambete si priviri sfioase, prin incruntari si lacrimi, insa nu mi-au iesit asa de bine ca de data asta. Era o armonie intre noi doi incat ma simteam captiva intr-un balon de spuma, atat de aproape de el..dar totusi atat de departe. Era a doua oara cand ne intalneam intamplator insa aveam senzatia ca il stiu de-o viata.
  Mi-as dori sa il intalnesc iar pe tipul care a ramas prizonier printre gandurile mele. .Mi-as dori sa il vad si sa ii spun ca si-a uitat  chipul pictat in inima mea, privirea care inca imi canta tragedii la pian si ca zambetul lui mi-a ramas o amintire adancita de gropita din coltul gurii sale.
  Intr-adevar, roseam de fiecare data cand ma privea si ma simteam ca o copila...

Există momente în viaţă în care plăteşti dur pentru ceea ce ai avut şi acum e pierdut de mult.
Sunt momente în care timpul e pierdut.
Momentele acelea în care totul e special, e important.
Când ştii că nu vei putea da timpul înapoi nici macar  cu o secundă, asta e un moment gol, ceva ce e pierdut.
Pierzi momentele în care totul putea fi al tău. Serios.. a fost momentul tău, cel pe care l-ai ratat.

Straniu.. ciudat cum se schimba totul in jurul tau..fara sa vrei asta. E complicat sa iti arati sentimentele cand totul pare de piatra. E greu sa simti cum se sfarama sentimentele, exact ca o oglinda sparta in mii si mii de bucatele care ranesc poate mai adanc decat cioburile.
Sa simti ca nimic nu iti apartine si ca totul e diferit de ceea ce gandesti si ceea ce vrei...incet incet te distruge.. Niciun zambet nu poate ascunde asta, exista...sunt acolo si acolo raman. Toate ranile, toate dezamagirile si cuvintele care dor, nu or sa se schimbe niciodata..
Nu mai exista sentimente, doar o obsesie oarba, o nevoie de afectiune sumbra si neinteleasa..

Noi, oamenii, ne traim viata. Simplu sau nu,o facem. Noi, ne traim viata in agonie. Agoinia de la viata la moarte, agonia de la fericire la tristete, agonia de la dragoste la ura, agonia de la lucruri corecte la cele mai putin corecte si nu numai... Noi, oamenii, ne alegem lucruri care ne reprezinta, lucruri ce ne definesc, lucruri care ni se potrivesc, insa niciodata persoane. Din pacate, persoanele vin si se cuibaresc in inima, ca vrei sau nu, ele raman acolo. Sunt persoane speciale pe care le iubesc neconditionat, sunt speciale. Sunt persoane cu care m-am intalnit mai tarziu, acele persoane care aveau sa imi devina prieteni intr-un viitor apropiat, a caror amintire nu-mi va parasi inima in veci dar sunt persoane pe care le iubesc, care-mi lipsesc si care nu vor afla niciodata asta.

E aşa ciudat.. nici nu ştiu ce simt sau ce gândesc, pe cine vreau sau pe cine nu.. şi totuşi lupta asta mă epuizează -.-  De ce totul e aşa complicat când vine vorba de iubire?  Iubirea e un cuvânt aşa suav care trezeşte numai gânduri frumoase si pure.. Sub îndrumarea dragostei facem lucruri nebuneşti, lucruri pe care ni le dictează inima şi pe care nu le-am face dacă nu am fi îndrăgostiţi cu adevărat.Adrenalina e aşa de puternică încât te face invincibil, ceea ce îţi da puterea să zbori peste orice, să ajungi acolo unde visezi. Iubirea îţi dă incredere, e aşa simplu să îţi doreşti şi e asa greu de îndeplinit, uneori am nevoie doar de încredere ca să pot face lucruri nebuneşti, ca inima să imi bată aşa tare încât să simt că pot să zbor doar sărind.Nebunesc lucru.. să stai să priveşti un om, doar pentru că simţi ceva pentru el.. Să plâng sau să fiu fericită pentru că există? Şi dacă există, nu e al meu .. e o luptă în care trebuie să ai putere ..Vreau să fiu puternică, o luptătoare, asta doar pentru că il vreau pe EL.. E lupta dintre zâmbete şi lacrimi, lupta care e nesfârşită şi aspră, care lasă ochi reci si buze uscate.

   ♥♥♥  E uimitor cât de radical se pot schimba sentimentele, e uimitor cum de la un zâmbet larg pot ajunge să îmi văd sentimentele căzând şi luând cu ele totul, într-o lacrimă, tot ce îmi rămăsese. La fel de uimitor e când ajung să urăsc persoana care cândva era universul meu, ceea ce îmi făcea cea mai frumoasă zi, săptămână, lună... poate mai mult de atât, mă făcea să uit de tot ceea ce mă deprima, acum, e doar o amintire ce mă seacă până la refuz.. 

E aşa trist când vezi că toată lumea din jurul tău se transformă în monştrii care abia aşteaptă să le păşeşti pe teritoriu şi să te devoreze. 

@/-„ hei, tu!! abia aşteptam să te distrug!”@

   Încă există lucruri care te pot uimi însă, din păcate, toate te lasă rece şi îţi îngheaţă inima. 

Uneori aş vrea să pot să fiu invizibilă, să pot plange atunci când văd  ceva ce îmi trezeşte amintiri dureroase.. 

                     degeaba, toate sunt aşa evidente...♥♥♥

Another night, another love.

      Urăsc când încerc din răsputeri să uit de el şi nu pot. Urăsc când sunt lucruri care mereu îmi aduc aminte de el. Urăsc momentele în care am nevoie să îl imbrăţişez .Urăsc toate astea, şi nu pentru că nu îmi plac, ci pentru că le-am pierdut, nu le mai pot avea, never, iar asta mă doboară.Nu am nicio scăpare-- degeaba!,fiecare lucru se lega de el..totul,mai ales zâmbetul meu. Infinitul meu de fericire, doza mea de pură viaţă, simplu, el. Şi nu îmi doresc decât să mă simt specială, să simt că însemn ceva.. ceva special. Poate îmi doresc prea mult, dar cred că fiecare merit o rază de soare, o rază care să îmi însorească viaţa. Vreau să pot zâmbi atunci când îmi aduc aminte de tot ceea ce acum îmi provoacă o stare de tristeţe continuă şi monotonă.

Pot spune că urăsc sentimentele, au o greutate imensă în viaţa unei persoane,ele sunt cele care pot decide ce e defapt ceea ce ne dorim.

Sentimentele dor şi dor..nu le e dor, poate doar de iubire, dragoste.. nu 

orice fel de dragoste ci una adevărată, ceva sincer.. care poate nu o să existe niciodată.