Inca nu m-am trezit.. am nevoie de mai multa caldura. Uneori simt ca totul se naruie in jurul meu, atunci cand imi zambesti si ma lasi sa visez in continuare.Cand cineva nu iti impartaseste aceleasi sentimente simti ca esti pustiu pe dinauntru, insa ai mult mai multe motive sa incerci.
Exista doua feluri de dragoste:
-cea spusa, care este intinsa pe tava si pe care multi NU stiu sa o aprecieze;
-cea nespusa, care inseamna mult prea mult ca sa fie daruita.
Am nevoie de dragoste, nu de orice fel de dragoste, cea a persoanei pe care o apreciez.
Atunci cand o vad, inima imi e strapunsa de un fior rece de gheata .. intr-adevar fericita. Pacat ca aceasta fericire dureaza doar o clipire.
Incep sa inteleg durerea, imi devine prietena, cea care ma intelege mereu. Corpul meu e invaluit in ea la fiecare impulsie de-a ta.. din nefericire sunt deja imuna si nu ma mai atinge.
Nu imi dau seama ca tot ceea ce trebuie e langa mine, caut in zadar.
E mult mai usor decat sa sper la ziua in care isi va intoarce privirea spre mine si va realiza ca a gresit, sau poate nu va realiza.
Oare merita? Mai dicteaza ratiunea? Ajung in stadiul de a face lucruri pe care le simt, din instinct.
Inchid ochii si sper, NU toate povestile de dragoste au un final FERICIT!
Am incetat sa mai visez la povesti cu printese si printi, am incetat sfarsind.
Timpul trece, secundele se sting in focul clipirii, nu mai are niciun rost.
Fac lucruri pe care apoi le regret, nu vreau sa aud nimic, deja e prea tarziu.
Trupul meu isi pierde culoare si incet, incet se transforma intr-o umbra.
Adeseori, vreau sa iti spun ca as face orice pentru fericirea ta.
Din nefericire visele mi se sting, spulberate de ganduri negre si dispar.
Desi am in cap o mie de cuvinte, doar doua ma caracterizeaza: "Te urasc!"
Sunt un copil, cu o gandire imatura. Ma simt inutila, nu pot ajuta pe nimeni.
Soarele rasare iar.. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu