Uneori as vrea sa traiesc in propria mea lume. Sa am prietenii perfecti. Sauu o alta idee: sa stau intr-un balon de plastic.. sa nu vad pe nimeni .. sa fiu doar eu. Am realizat totul singura fara ajutorul nimanui. Chiar si cele mai dragi persoane m-au parasit atunci cand aveam cea mai mare nevoie de ele. Am realizat cu timpul ca fiecare lovitura m-a facut indiferenta, mi-a dat putere , si in acelasi timp m-a sensibilizat. Lacrimile mele nu au nicio valoare pentru ei.. putin ii ranesc pe EI.
Treci de la extaz la agonie intr-un singur moment. Realizezi ca minciunile te hranesc, mintindu-te iti recapeti increderea.
Si totusi lumea ta e alaturi de ei, cei care nu te inteleg, trebuie sa lupti pe propriile forte.
Nu am nevoie de el. Suferinta doare. Indiferenta si mai tare, viata e tragica, cand vrei sa fii fericit!
Aripile care te ajutau sa zbori ti-au fost frante de cea mai draga persoana... Plangi, tipi, suferi, nu ai poti face nimic..doar sa speri.. I love my mother. <3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu