Şi poate că sentimentele astea sunt normale, cine poate ştii? Răspuns: NIMENI.

Poate că prin ceea ce îmi este dat trebuie să înţeleg rostul..

Şi îmi doresc mai mult ca oricând să pot da timpul înapoi şi să aleg ceea ce îmi dictează inima.

Oare cât timp trecutul îmi va aminti ceea ce încerc din răsputeri să uit?

Sunt privită des de persoane care nu îmi inţeleg răspunsurile, şi mai mereu privirile îmi înşală inima,gândirea raţionează normal însă inima vine şi schimbă totul. 

Ştiu mereu că ceea ce a fost nu se pierde aşa uşor, poate că sentimentele nu au o intensitate aşa mare în timp, dar cu siguranţă există acolo undeva.

Fericirea este preţul vieţii: putem alege să râdem şi să zâmbim sau putem alege să trăim în trecut. Timpul zboară, apoi devine inutilă orice fel ce încercare de a-l recupera, şi uite : a mai trecut o secundă..

Deci îţi poţi alege : să zâmbeşti şi să consideri timpul câştigat sau să visezi la trecut şi la ceea ce puteai face dacă nu se întâmpla ceea ce a fost.

Adeseori stau şi privesc în gol şi gândurile se năpustesc asupra gândirii mele..mă trezesc într-un vis total nepotrivit, un vis pe care nu ar fi trebuit să il am, poate pe care nu-l meritam.Vise care par atât de reale încât uneori nici nu ai vrea să te trezeşti, şi asta doar pentru că simţi că acolo ai ce vrei să ai. Chiar dacă visele sunt doar nişte idei aduse de subconştient, ele pot însemna mai mult decât credem.

Viaţa noastră fost dată pentru mult mai mult decât ceea ce facem..