Si cat doare cand stii ca nu poti sa mai iubesti asa de usor.. Cand te gandesti la o anumita persoana pe care nu ti-o poti scoate din suflet si din minte.Cand simti ca nu poti face nimic mai bun decat sa stai in lumea ta.

         Vreau sa scap din cei patru pereti care nu ma lasa sa ies si sa incep ceva nou, ceva ce simt ca m-ar ajuta. 

          Decat sa plece si sa ma lase, sa stiu ca a fost un vis din care m-am trezit si din care am invatat sa nu fac greselile in visul cu ochii deschisi.

            Sa simt cum inima nu mai are loc in mine, cum se dilata si cum vrea sa iasa si sa spuna : "Stii, eu chiar tin la tine!" 

             Simt fiori care imi taie inima in doua si de care nu pot scapa, ceva de care nu pot scapa decat cu putina caldura din partea adevaratilor prieteni, buni prieteni. 

Sa simti cum nu poti sa iti controlezi gandirea, cum cineva iti vorbeste, iar tu esti in lumea ta, singura, neagra, pustie si fara niciun fel de ajutor. 

            A-ti castiga increderea in propria persoana e un pas greu, dar pe cat de greu, pe atat de favorabil;sa te simti unica prin felul de a fi si prin propriile opinii, nu sa te lasi dusa de parerile altora. 

     Acum sunt constienta ca am propriile sentimente in mana si am doua cai: sa le arunc in aer si sa se raceasca iar.. sa stiu ca iar gresesc, sau sa le pastrez intr-un loc unde e cald si unde ar fi mult mai protejate. Iar granita dintre aceste doua lumi este invizibila, o tradare care uneori ne-ar face sa ne alegem corect deciziile.

Am invatat sa spun "NU!" atunci cand consider ca e spre binele meu!